vineri, 5 iunie 2009

Perspective

Un an. Doamne, cat de multe schimbari. Nu le-am prevazut sau premeditat, la fel cum nu prevezi sau premeditezi un cadou surpriza, care ti-e dat cand nu te astepti si care te face sa te intrebi: "Cum de ai stiut?..."

Un an. Se spune ca pe masura ce inaintezi in varsta anii te "afecteaza" mai putin, in sensul ca unul sau doi isi pierd din "enormitatea" perceputa la 15 ani, si incepi sa-ti amintesti in calupuri mult mai mari, de 5, 10 ani.

Dar, Doamne, ultimul an a fost pentru mine ATAT de incarcat. Si stiu ca mi-l voi aminti separat de toti ceilalti, ca acel an special in care am primit fericirea in dar.

Ma gandeam zilele trecute cat de fain ar fi sa pot transpune sentimentele pe care le traiesc in...ceva. Uneori cred ca in arta ar fi cel mai potrivit. Alteori vreau dar sa conserv, sa pot retrai, ulterior, euforia. De-as putea pune totul in culori, pe-o plansa...de-as putea capta frumusetea intr-o fotografie ...

Si-apoi iar ma copleseste sentimentul "Cum de ai stiut?..." Cum de ai stiut sa-mi dai feerie de culori si explozie de lumina, cand eu iti ceream lauri si faima? Cum de ai spus nu la toata inaltarea la care speram, doar pentru a-mi arata cat de sus ajung prin renuntare la egoism?
Si cum, Doamne, merit viata in viata-mi, cand credeam ca doar prin mine insami pot fi fericita?

Doamne, un an. Fericire. Multumesc.

Niciun comentariu: