marți, 24 februarie 2009
vineri, 20 februarie 2009
Cadoul de Craciun
Iar m-am lenevit. Uite c-au trecut cateva luni bune de cand nu m-am mai updatat virtual...si s-au intamplat asa de multe, si asa de mult ma ardeau degetele sa scriu mai devreme...Dar cu bun motiv am asteptat :)
Mmmm? Pai cum ce sa fie? In sfarsit am fost acceptata pentru un internship in Business Administration/ Research la Colliers International, o firma de real-estate, unde am luat pentru prima oare contact cu mediul business american. Cine crede ca e infinit de diferit sa lucrezi la etajul 53 al unui sky-scraper in downtown Seattle fata de intr-un birou din Romania, se inseala amarnic. Evident, sunt diferente in dedesupturi, in practici, in infrastructura, in procedurala, dar nu la suprafata. Aceleasi masti sau aceeasi oameni cumsedace. Acelasi monitor in fata si aceleasi deadline-uri. Antreprenorii or sa-mi sara in cap, si lor le dau dreptate. Si sper ca intr-o buna zi sa-mi pot atribui, aici, acest titlu.
Dar nu de asta vroiam sa va vorbesc, ci de altceva, mult mai important...
Casnicia? Cine a zis ca primul an e cel mai greu, avea dreptate. Vorbesc de perioada de acomodare, in care inveti sa imparti tot si sa apreciezi "impreuna" mai mult. Te maturizezi si iubesti mai intelept. E un sentiment minunat sa te cuibaresti la sfarsitul zilei in bratele celui care iti impartaseste visele si temerile, si nebunia si dragostea de viata...
Uite ca iar ma abat de la subiect. Bineinteles, si partea profi si partea personala sunt foarte importante pentru mine. Insa, cateodata, cadoul de Craciun vine din partea de divin...
(To be continued)
Mmmm? Pai cum ce sa fie? In sfarsit am fost acceptata pentru un internship in Business Administration/ Research la Colliers International, o firma de real-estate, unde am luat pentru prima oare contact cu mediul business american. Cine crede ca e infinit de diferit sa lucrezi la etajul 53 al unui sky-scraper in downtown Seattle fata de intr-un birou din Romania, se inseala amarnic. Evident, sunt diferente in dedesupturi, in practici, in infrastructura, in procedurala, dar nu la suprafata. Aceleasi masti sau aceeasi oameni cumsedace. Acelasi monitor in fata si aceleasi deadline-uri. Antreprenorii or sa-mi sara in cap, si lor le dau dreptate. Si sper ca intr-o buna zi sa-mi pot atribui, aici, acest titlu.
Dar nu de asta vroiam sa va vorbesc, ci de altceva, mult mai important...
Casnicia? Cine a zis ca primul an e cel mai greu, avea dreptate. Vorbesc de perioada de acomodare, in care inveti sa imparti tot si sa apreciezi "impreuna" mai mult. Te maturizezi si iubesti mai intelept. E un sentiment minunat sa te cuibaresti la sfarsitul zilei in bratele celui care iti impartaseste visele si temerile, si nebunia si dragostea de viata...
Uite ca iar ma abat de la subiect. Bineinteles, si partea profi si partea personala sunt foarte importante pentru mine. Insa, cateodata, cadoul de Craciun vine din partea de divin...
(To be continued)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
