Free love

A venit toamna. Iubesc fiecare culoare si fiecare mireasma. Iubesc nostalgia verii si nerabdarea sarbatorilor curande. Iubesc. Da, iubesc statutul de sotie si toate starile si trairile aferente.

Cine crede ca e usor, se inseala amarnic. Nu e usor sa iubesti compromisul. Iar cine crede ca viata in doi nu inseamna compromis, se inseala din nou. Impreuna inseamna mult mai putin eu si mult mai mult noi. Mai putin "Vreau" si mai mult "Tu ce spui?". Mai putin personal si mai mult comun. E un compromis dulce, voluntar, care aduce cu sine atat de multe bucurii...E greu insa sa nu intri in capcana dependentei: fiindca atunci cand imparti, poti deveni vulnerabil. Iar dintre toate, dependenta emotionala e cea care aduce cea mai mare suferinta.

Asa ca, o data cu toamna, invat zi de zi ce inseamna libertatea in iubire. Atunci cand daruiesti neconditionat, atunci cand plangi fara sa invinovatesti, atunci cand savurezi o dupa-amiaza in singuratate, fara sa te simti parasit sau vinovat pentru asta. E greu sa nu crezi ca iei putin din acel "TOT" pe care ar trebui sa-l daruiesti celuilalt, dar pastrandu-te pe tine tie insuti, fiind, in acelasi timp, dispinibil in totalitate pentru celalalt, in orice moment, aceasta e adevarata iubire libera, neconditionata nici macar de propriile instincte pur umane.

Si totusi, o singura frica reuseste inca sa ma ispiteasca zi de zi. Teama de a-l pierde iremediabil. De aceea lupt, zi de zi, pentru noi... fiindca de la el am invatat sa lupt pentru lucrurile in care credem cu tot sufletul. Iubesc si imi pun speranta in ceea ce e dat sa fie.