joi, 23 octombrie 2008

Free love

A venit toamna. Iubesc fiecare culoare si fiecare mireasma. Iubesc nostalgia verii si nerabdarea sarbatorilor curande. Iubesc. Da, iubesc statutul de sotie si toate starile si trairile aferente.

Cine crede ca e usor, se inseala amarnic. Nu e usor sa iubesti compromisul. Iar cine crede ca viata in doi nu inseamna compromis, se inseala din nou. Impreuna inseamna mult mai putin eu si mult mai mult noi. Mai putin "Vreau" si mai mult "Tu ce spui?". Mai putin personal si mai mult comun. E un compromis dulce, voluntar, care aduce cu sine atat de multe bucurii...E greu insa sa nu intri in capcana dependentei: fiindca atunci cand imparti, poti deveni vulnerabil. Iar dintre toate, dependenta emotionala e cea care aduce cea mai mare suferinta.

Asa ca, o data cu toamna, invat zi de zi ce inseamna libertatea in iubire. Atunci cand daruiesti neconditionat, atunci cand plangi fara sa invinovatesti, atunci cand savurezi o dupa-amiaza in singuratate, fara sa te simti parasit sau vinovat pentru asta. E greu sa nu crezi ca iei putin din acel "TOT" pe care ar trebui sa-l daruiesti celuilalt, dar pastrandu-te pe tine tie insuti, fiind, in acelasi timp, dispinibil in totalitate pentru celalalt, in orice moment, aceasta e adevarata iubire libera, neconditionata nici macar de propriile instincte pur umane.

Si totusi, o singura frica reuseste inca sa ma ispiteasca zi de zi. Teama de a-l pierde iremediabil. De aceea lupt, zi de zi, pentru noi... fiindca de la el am invatat sa lupt pentru lucrurile in care credem cu tot sufletul. Iubesc si imi pun speranta in ceea ce e dat sa fie.

marți, 26 august 2008

Inceput

In primul rand imi cer scuze pentru "lipsa" mea virtuala. Au fost cateva saptamani pline, si de bune, si de mai putin bune, zile de toate culorile, cum e de fapt si Seattle-ul, cum e de fapt si viata. Voi incerca sa exprim cat mai bine, in acest blog, trairi si nu evenimente singulare, perspective si nu doar actiuni, visuri si nu doar concret.

Oamenii care m-au cunoscut in diferite ipostaze din viata mea, fie de mic copil, fie in liceu sau in facultate, sau in orice alte circumstante, stiu firea contemplativa, exuberanta sau introspecta uneori, tacuta sau plina de viata. Impreuna, ma cunosc in toate nuantele si starile mele, de aceea nu voi cenzura parti care pe unii ii pot surprinde, nici spectre necunoscute unora sau pur "altfel".

Incep cu un citat din Eliade, pe care il consider scriitorul meu de suflet:

"- Pincipiile mele nu sunt impotriva dragostei, ci impotriva anularii, a idiotizarii nostalgice prin dragoste.
- Stii ce-mi spuneai asta-toamna? Ca tineretea e un timp primejdios; ca nu sunt mantuiti decat nebunii.
- Exagerezi formula. Eu am spus numai ca tineretea e ispitita de mediocritatea senimentala si cerebrala, de iluzia unei fericiri comode; si am mai spus ca numai o hotarare nebuneasca, adica realizata de-a lungul a oricate impotriviri, poate s-o manuie. "





Ma casatoresc in mai putin de 2 saptamani. Cine a trecut deja prin cumulul de trairi legate de un astfel de eveniment intelege de ce semnul de exclamare lipseste. "Comfortably numb" cum ar spune Pink Floyd, o amorteala dulce...nebunie curata :) Te uiti in ochii celuilalt si iti pui toate intrebarile gresite... Nu "Cum va fi cu?", ci "Cum ar fi fara?"... "Eu, sigur?"..."De ce, in esenta?"..."Si daca?..." E natural sa fie asa, vor spune unii. Actul in sine e stupid de banal, motivele care stau la baza cred ca depasesc niveluri de intelegere. Si de aici porneste extazul sau agonia, sau un amestec din ambele.

Ma casatoresc, "in acte", in 12 zile.