Beyond, beyond...

Nu mi s-a intamplat niciodata sa-mi dea lacrimile la privirea unei fotografii necunoscute mie, prezentata intr-un banal buletin de stiri, intr-un subiect total diferit de semnificatia imaginii. A trebuit sa o caut online si simt ca trebuie sa impartasesc sentimentul.

E trist, si nu aici voiam sa ajung. Daca merg muuuult, muult in spatele imaginii, adanc in intelesul ei, asta e ceea ce simt: ca dragostea e unica vecie data noua, cadoul divin pentru care poate prea rar ne oprim din caruselul vietii pentru a-l savura, pentru a multumi si pentru a fi fericiti.

Cine stie ce n-am da, in viitor, pentru clipa pe care o traim chiar acum.